Cakeinmyear

De când am venit în Irlanda am o problemă: nu sunt nicăieri manele. Şi dacă aveţi impresia că asta e un lucru bun eu zic să vă gândiţi mai bine şi să citiţi mai jos.

Imaginaţi-vă că la un concert Tracy Chapman care are loc într-o sală de teatru  e plin de piţipoance şi cocalari care beau se împing şi zbiară ca apucaţii. Imaginaţi-vă că la un festival de genul BestFest  dar unde stai cu cortul  e plin de băieţaşi cu chică vopsită galben la spate şi cu treling ultimul răcnet care a auzit ca ie tari Judas Priest aştia. Imaginaţi-vă că ieşi din club  şi te împiedici de toate gagicuţele la fustă mini cu sclipici, fără dres dar cu sandale toc cui la zero grade (nu, nu glumesc) care vomită isteric pe trotuar.

Irlandezii au nişte femei de mare clasă. 

Şi asta pentru că nu sunt manele. Pentru că nu a fost nimeni să-i educe că  nu merită să dai 70 de euroi pentru concertul unei negrese hipioate care lălăie la o chitară cântece de care nu au auzit nici dracu´. Să nu mai vorbim de un bilet de  250 euroi ca să se împingă cu toţi roacherii în nămol şi ploaie (că deh, e Irlanda)  ascultând pe unul care behăie satanisme în microfon. De ce ai asculta aşa ceva când îi ai pe Vijelie şi pe Romeo Fantastik Regele Sexului? La irlandezi nu le-a explicat nimeni că dacă ai bani şi valoare nu te înghesui în cluburi de căcat cu muzică dubioasă, podele lipicioase şi studenţi lefteri şi mai ales nu o arzi beat pe caldarâm la trei dimineaţa alergând după biciclete. Pentru că ai gipanu cu şofer aşteptând la scară. În cel mai rău caz un taxi, da´ să fie Mercedes. 

E adevărat că şi în România sunt tot felul de locuri unde apar tot felul de oameni . Dar credeţi-mă că faptul că există o alternativă la cultură face lucrurile mult mai uşoare. 

Nu sunt snoabă. Cred puternic în libertatea expresiei. Şi cred ca fiecare ar trebui să facă ceea ce îi place. Şi ceea ce i se potriveşte. În locurile unde sunt oameni care îi plac şi cu care e pe aceeaşi lungime de undă.

Adică fiecare cu pizda măsii. Fără să ne călcăm pe bătături.

Tags: expat life, manele