on Feb 25th, 2008Pranzul
Azi am remarcat ca metrourile au nume. De exemplu pe ala in care m-am suit eu in jurul orei doua scria “Crizantema”
Acuma poate Crizantema asta o fi vreo firma de ceva, o fi curatatoria de metrouri ca Nufarul naiba stie, mie mi s-a parut amuzant.
In fine si azi cum era Cake asa adormita si cu muzica urlandu-i in urechi in loc de cafea, s-a trantit pe un scaun langa un tataie. Un tataie pe tip homeless asa, cu niste tzoale ingrozitor de soioase, niste bocanci rupti, o papornita cu ziare si un parfum pe masura. Si Crizantema zburda pe sine si eu dorm pe mine si tare bine e cand, pac, ma trezesc ca ma smuceste nenea de langa.
‘Cat e ceasul”
Opresc muzica, ii zic “n-am, imi pare rau”, mosu n-aude si are impresia ca nu l -am inteles. Incepe sa faca semne disperate aratand spre incheietura mainii “cat e ceasul, cat e ceasul”.
“N-am taica, n-am” imi ridic eu maneca si-i arat.
Pe scaunele de vizavi doi tipi urmaresc cu interes conversatia, unul isi scoate telefonul si-i arata mosului ecranul “e doua jumate”
Tataie nu vede si n-aude “Ce, ce?”
se ridica al doilea tip scoate alt telefon cu ditamai ecranul si ditamai cifrele pe el
“Ceasul, tataie, ceasul uite e doua juma”.
“Aoleu. Si Victoriei unde e?”
“Pai..aici”
“Aoleu”
Si tataia insfaca papornita si zbrrr printre usi.
Eu zambesc la baieti, baietii la mine si Crizantema zburda mai departe pe sine. Ehei, primavaraaaa.
Fiecare metrou are un nume de floare. Violeta, Narcisa…
Conductorii probabil sunt oameni cu un umor incredibil de rafinat asa ca glume gen “Imi place si asta, dar tot mai misto Violeta mea. Cand sunt in ea, toate sunt bune pe pamant…”
de acum inainte o sa fiu mai atenta la ce scrie pe fiecare tren