on Nov 1st, 2009Le velo est mort, vive le velo!
Dupa cum am mai povestit unul dintre lucrurile care nu-mi plac in Republica Irlanda (pe langa ploaie, vant, baruri inchise la 2, bere scumpa etc) este ca lumea vine si pleaca mai ceva ca la gara. Pentru ca nimeni, nici macar un irlandez, nu sta aici pentru totdeauna…evident din motivele deja enumerate.
Partea buna este ca strainezul, ca orice vestic care se respecta, atunci cand schimba tara, nu cara dupa el toate rahaturile adunate pe parcursul unor ani intr-o casa ci le vinde, le arunca, sau in de cele mai multe ori le da de pomana.
Iar Cake, ca tiganul, este acolo sa le culeaga.
Pe parcursul a un an si jumatate de locuit in Irlanda am reusit sa strang, sau cum ar zice romanul sa “fac rost”, de la diversi prieteni sau colegi care s-au mutat urmatoarele:
- un birou
- doua dulapuri pentru carti
- doua dulapioare pentru pantofi
- un televizor
- un ipod
- un DVD player
- un playstation cu multe jocuri pe langa
- doua sezlonguri pentru terasa
- un router wireless
- un gratar
- o oglinda
- carti, dvd-uri, discuri, telefoane etc.
Si in curand niste boxe si o consola din aia de mixat pentru DJ, nu stiu ce o sa fac cu ea dar eu o iau frate ca ie cool. Plus ca daca nu ajunge la mine ajunge la gunoi si e pacat.
In fine dar nu despre consola lu peste voiam sa vorbesc.
Ci despre faptul ca dat fiind ca nu mai am bicicleta, evident am “facut rost” de alta de la un prieten care pleaca. Numa ca bicla asta noua, ma rog veche, e ceva ce eu nu am mai folosit pana acum. Se numeste bicicleta de oras. Sau in limbaj mai undeground asa, bicicleta lu tataia.
Bai si se uita Cake cea obisnuita cu mountain bike-uri de fitze la bicicleta lu tataia, din aia cu cos si lant care face zdranga zdranga si cu claxon care face cling cling. Si claxonul, va jur, e roz. Si are niste trandafiri desenati pe el. Si mai mai sa pic ca asta nu are cauciucuri din alea groase, si mai mai sa pedalez in gol ca asta nu are 7 viteze, si mai mai sa-mi rup gatul ca asta nu are pedale din alea cu nu-sh ce zimti si iti aluneca picioarele.
Dar uite asa scart scart, zdrang zdrang, cling cling, catinel in trei viteze m-am obisnuit si cu asta si mandria mea si-a luat o super palma peste ceafa. Ca bicla asta merge mai bine prin oras, si nu ti-e mila de ea cand o faci prastie prin gropi, si nu-ti mai sare lantul intr-a cincea, si merge mai usor la deal, si ai si cos sa pui o cumparatura in el, si poti sa pui si o fusta ca nu te agati. Plus ca pe langa faptul ca a venit gratis si ai salvat-o de la rugina, este atat de comuna ca sigur nu ti-o fura nimeni.

gropi? hai ma, ca-s dragute alea cu coş
aici nimic nu se aruncă. totul se păstrează.
Io nu-l inteleg pe ala care si-a lasat iPod-ul. Serios acuma, cat de constrans de spatiu tre’ sa fii ca sa n-ai loc de-un iPod?
Enjoy the pink ride!
Si lucrurile de capatat, ca un bun calator.
Dar o poza cu minunata bicicleta si al ei claxon roz cu trandafirasi nu ai?
Ase e! Vrem poze! Cu bicla in oglinda “mostenita”.
Pai, fata mosului, ego-ul lu’ matale ar trebui sa vada nu ca ai bitza de-aia de mosulica, ci ca toata lumea te gratuleaza cu cate una-alta. Bucuros sa vedem ca n-ai uitat de sportul national “facut rost de”.
Auzi? Da’ la bicla de-asta de madam nu merge bine si esarfa fluturand? Ei? Ai esarfa?
evergreen: gropi da, multe.
paula: ipodu’ era vechi. cam de un an asa. si na acu ai iphone, iutub, wireless, gadgeturi, feisbuk nu te mai incurci cu oboseli din alea care nu stiu decat sa cante
crin: chiar e foarte utila. desi nu-mi prea merg franele..
ddunia: tocmai mi-ai dat o idee foarte buna, ma gandesc serios sa fac un shooting session bitza pe plaje, bitza pe sosea, bitza in parc etc…
alex: okok
boone: avem! si manusi! si cizme de duamna!