La început a fost Weblog, apoi a fost Blogger şi într-un final Nodomain.
Cu mare părere de rău mă despart de ceea ce mi-a fost gazda pe parcursul a 4 ani de zile, gazdă care a asistat la multe transformări, mofturi, bucurii şi necazuri, mutarea mea în străinătăţuri, scăderea drastică a inspiraţiei şi chefului etc. etc.
Dar a venit timpul să ma duc aşa că mulţumesc şi mă duc domnule admin să trăieşti şi sărumâna pentru sustinere, încredere şi good times.
Ce-i domnilor credeaţi că a murit Cake?
Neaaah. Lucrăm intens. În curând pe punct ro. 
De trei zile nu a plouat în Irlanda.
A venit CANICULA.
Sunt vreo 17 grade afară şi e, incredibil, soare. Adică panică nene, a venit “valul de căldură”, aleargă irlandezii în slip transpiraţi toţi, la serviciu stau cu şuba pe mine pentru că au dat aerul condiţionat la – 5 grade că e cald nene e caaaaaaaaald şi se sufocă lumea.
Partea cea mai faină este că tocmai au anunţat la radio că în Dublin sunt deja probleme cu rezervele de apă. De la nenorocita de caniculă evident. Păi să nu râzi aşa vreo săptămână fără să te opreşti?
Unde sunteţi, frate, în deşert?
Incredibil cât mă plictiseşte Irlanda asta.
E ca-n poezia aia a lu Topârceanu “Vara la ţară” : Locuinţa mea de vară e la ţară/ acolo era să mor / de urât şi de-ntristare…şi aici înlocuim cu “fără soare” şi “plictisit îngrozitor”. Simţul practic îmi zice mai stai băi un an ca să fii sigură că ai profitat de toate nemaipomenitele oportunităţi care este, toate celelalte simţuri zic bă simţ practic ia mai du-te tu dracului cu practicalitatea ta şi lasă-ne în pace.
În fine. Apropo Topârceanu este unul dintre poeţii aceia foarte mişto care sunt ignoraţi în şcoli pentru a-i face loc preamultiubitului Eminescu, care o fi el bestial dar mie una mi-a ajuns. Am zis!
Şi pentru că Irlanda nu-mi dă subiecte de scris, le caut în România. În caz că nu aţi ascultat încă albumul lui Keri – “The Beat Bandit”, vi-l foarte recomand. Eu încă nu am găsit piesă care să nu-mi placă.
Ce-mi plac mie străinezii ăştia dimineaţa la cafea. Că, evident,avem o maşinărie undeva pe etaj unde se adună toţi cafegii cu ochii cârpiţi să-şi bea lichidul mult iubit. Şi, evident, când e îngrămădeala mare se mai întâmplă accidente mai pică un pahar pe jos, se mai împrăştie un pliculeţ de zahăr etc.
Băăă şi să-i vedeţi cum stau când se întâmplă din astea. Ca bufniţele holbează ochii la pleaşca aia mare de cafea de pe jos analizând-o din toate părţile. “E fix în faţa maşinăriei, dacă vreau să-mi fac şi eu cafea calc în ea, dacă vin din stânga calc în ea, dacă vin din dreapta tot în ea calc.”
Şi se formează aşa o coada mare ca pe vremuri la alimentara şi se uită toţi la pata aia de cafea poate, poate dispare. Eventual dacă amărâtul care a făcut boacăna se apucă şi şterge, se uită toţi la el cu cănile în mână. Tot aşa cuminţi la coadă ca în lumea civilizată.
Băăă nu ştiu alţii cum sunt dar la mine la Zoo în Bukale am învăţat că dacă vreau să merg pe trotuar şi e rahat pe jos ori îl dau la o parte, ori îl sar ori calc în el. Căci oricât te-ai uita la el, căcatul nu dispare.
Povesteam cu o prietenă bulgăroaică despre est şi vest, noi şi ei, Balcicul şi Vama Giurgiu şi îmi spunea că ea nu s-ar mai întoarce acasă pentru că sunt mult prea mulţi oameni care ascultă “chalga”. Ei bine, în caz că mai aveţi îndoieli, “chalga” asta nu este altceva decât maneaua bulgărească, muzică la fel de îndragită la ei ca şi la noi, la sârbi, machidoni şi orice alte neamuri din imprejurimi. “Investigând” puţin situaţia am descoperit că manelele bulgăreşti nu sunt cu absolut nimic deosebite de ale noastre: aceleaşi vechi poveşti despre bani, duşmani, merţane şi gipane, aceleaşi ritmuri ţigano-turco-bulgaro-balcano, aceleaşi femei vopsite senzual cu sclipici în decolteu.
Diferenţa însă e că bulgarii nu aruncă cu bani ci cu.. şerveţele. Serios. Cică ultimul trend în ţara vecină este să cumperi o bax de hârtie de şters la nas de la supermarket apoi te îmbraci frumos la costum Armani (tu) şi la mini cu Svarovschi (ea) şi te duci în club de chalga. Unde când se încinge atmosfera şi guristu le zice mai cu foc scoţi neică baxu şi arunci peste el şerveţele.
Acuma nu ştiu dacă maneleştii bulgari sunt mai săraci sau pur şi simplu mai economi cert e că asta cu şerveţelele a devenit un adevărat fenomen ajugând până în curte la BBC, unde, ca toţi străinii fascinaţi de exoticul est european, au scos şi un reportaj:
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8522006.stm
Deci pe lângă faptul că aruncă cu serveţele mai apar şi la BBC. Pai să nu moară, mă, dujmanii dă invidie??
Iaca pozna ca nu s-a intamplat nimic deosebit dupa cum speram eu decat ca am muncit ca apucata, in fiecare zi ma jur ca ma las de corporatie in aceeasi zi imi amintesc ca am de platit chiria. A naibii treaba.
Cert e ca dupa doua saptamani de tras tare ca sa las lucrurile “in ordine” am reusit sa plec si eu in Austria la rupt noada. Si mi-am rupt-o nene nu gluma.
Ca am zis ca ma duc si eu in vacanta numa ca am dat tocmai peste din astia snowboardisti maniaci sefi. La ora 7 trezirea aroaaargh Cake cu ochii carpiti bai voi sunteti nebuni. La 7 juma micu dejun. La 8 plecarea. La 9 pe partie. La 12 pauza de pranz. La 1 inapoi pe partie. Pana la 3 juma. Apoi niste beri la apres schi, cina si schlafen taticu ca a doua zi iar ne dam.
Ca “asa inveti”. Mama nene.
Si adevaru e ca am invatat, primele trei zile lejer la cursuri pe un delusor cadeam pe moale, a patra zi hardcore deadura pe partia de incepatori, a cincea zi voiam sa mor si sa-mi bag pixu in ea de placa, a sasea zi aveam dosul vinetio-albastriu, a saptea zi deja incepusem sa ma distrez si sa vad cat de misto e numa ca a trebuit sa plec. A opta zi puteam sa stau lejer pe o buca. Dupa o saptamana am reusit sa stau oarecum pe amandoua.
Cert e ca e super fain cu placa daca ai rabdare si nervii tari. Eventual si o perna unde trebuie.
Hai cu la multi ani sa ne auzim fericiti in noul an poate postez si eu mai des etc
A fost fain de Sarbatori am fost acasa si am mancat porc pana am crapat, mi-era un dor de porc si slanine si soric de nu va pot povesti.
De Anul Nou am fost in Barcelona la catalan (mai tineti minte catalanul de locuia cu mine in apartamentul 7) si am mancat si acolo salam spaniol pana am crapat. Fain rau la Barcelona si cald si vin dulce, am ajuns la o petrecere undeva la mama dracu langa o uzina si niste iahturi. Si cu iahturile veneau si niste rusi, mai precis unul cu camasa roz si muschi care bea vodca ii dadea foc si o stingea cu caviar. Si dup-aia ii dadea una lu gagica-sa asa ca rusul si gagica-sa se hlizea asa ca rusoaica blonda si buna (rrau) care isi iubeste barbatul. Si dup-aia faceau show erotic sa le arate la fraieri ce tari si smecheri sunt ei. Si eu ma bucuram ca m-am nascut in Bucuresti, Romania ca decat cu “davai” mai bine cu “frate, gen”.
In fine in Dublin a nins pentru a doua oara intr-o mie de ani si a murit din nou tot, nu ca ar fi zapada dar e frig si un pic de ghetus si nu merg nici taxiurile ca n-au cauciucuri de iarna sau sare si nici de unde sa si le procure. La bicla mea fara frane nici nu ma gandesc sa o scot, as mai avea una de imprumut in garaj mountain bike fain frumos dar desteptu a plecat cu cheia de la lacat asa ca poate ii fac numa o poza. Asa ca azi numa stau in casa si-mi sparg banii pe concerte dupa cum urmeaza: Wolfmother, Talib Kweli, Brother Ali si Green Day si ma gandesc cu drag ca in doua saptamani imi voi rupe noada in muntii Austriei incercand sa fiu cul si sa ma dau cu placa.
Asta evident daca nu se intampla altceva pana atunci ceea ce e foarte posibil.
Hai La Multi Ani sa fim sanatosi
Chiar daca sunt peste mari si tari nu inseamna ca ascult mai putina muzica
Leftfield & Roots Manuva. Foarte tare clipul.
Apropo de România şi de ţiganii lui Borat. Ştiţi cum e la noi mai aruncă ăştia cu pietre în tren sau în maşini când treci pe lângă satele lor.
Ei bine aici ţiganii irlandezi (aşa numiţii “travellers” – îi potretizează Brad Pitt în “Snatch”), ne-au atacat maşina cu un tir de balegă în centrul Limerick-ului.
Eu, român cu obrazul gros, mă distram colosal, şoferul, german sadea plin de draci şi de corectitudine dă-i să se ducă după ei să-i alerge. Evident dracu i-a prins.
